Doar jumătate dintre studenţii la Facultatea de Drept termină cursurile de licenţă începute în regim cu frecvenţă, conform unui raport al Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor de Drept din România, prezentat recent.
În ceea ce priveşte învățământul online sau redus, acesta este finalizat de către o treime din studenţi.
„Conform datelor înregistrate, înţelegem că majoritatea universităţilor de Drept din ţară nu organizează un examen de admitere specific pentru ciclul de licenţă, ci iau în calcul rezultatele obţinute la Bacalaureat, fie media totală, fie media ponderată a acestora, precum şi performanţele lor din timpul liceului”, se arată în raport.
De asemenea, aproape o treime dintre studenţi consideră că biblioteca universităţii la care învaţă nu le asigură în mod adecvat materialele necesare, cel puţin pentru biblioteca de bază, care include tematica esenţială pentru examenele anuale.
Studiul relevă că, în prezent, aproape jumătate dintre studenţi nu sunt bine informaţi despre oportunităţile disponibile în cadrul universităţii, chiar dacă acestea există și sunt multiple.
73% dintre tineri se opun reintroducerii obligativităţii realizării unei teze de licenţă începând cu anul universitar 2025-2026, iar 7,3% rămân indecişi faţă de această măsură. Puţin mai puţin de 20% sunt de acord cu această nouă cerinţă.
De asemenea, doar 33,5% dintre studenţi afirmă că universitatea îi sprijină cu un partener pentru efectuarea stagiului de practică, fie obligatoriu, fie opţional, pentru a putea urma cu succes această etapă. Mai mult de jumătate trebuie să-şi organizeze singuri practica de specialitate.
„Se observă că majoritatea studenţilor nu ştiu dacă sunt reprezentaţi, conform legii, în comisiile importante de la nivelul facultăţilor, și, prin urmare, nu știu cui să se adreseze în caz de nevoie și nu pot verifica dacă interesele lor au fost prezentate conform prevederilor legale”, se precizează în raport.
Potrivit studiului, peste 75% dintre studenţi consideră că procesul educaţional este costisitor sau foarte costisitor, din cauza cheltuielilor pentru trai în oraşele universitare, precum și a prețurilor ridicate pentru tratate, materiale de studiu și accesul la baze de date sau softuri legislative pe care universităţile nu le pun la dispoziţie.
