Haosul generalizat cuprinde Iranul, pe măsură ce protestele ajung la nivelul unui uriaș incendiu social
Imaginile șocante din ultimele zile din Iran au arătat o țară în derivă, cu străzile pline de protestatari și scene de evacuare brutală a tensiunilor. În fața marilor morgi, zeci, dacă nu sute de mii de iranieni au improvizat saci pentru cadavre, semn al unui convocator fără precedent asupra situației critică în care s-a ajuns. În același timp, focurile de armă și tirurile pe străzi au fost frecvent raportate, iar armata pare să fie în alertă maximă. Este o imagine de haos și de început de o criză profundă, care riscă să zdruncine fundamental echilibrul intern al republicii islamice.
Un răspuns național în derivă și nesiguranță
De peste două săptămâni, Iranul trăiește sub o tensiune care devine tot mai greu de ascuns. Începute din cauza unor nemulțumiri legate de restricțiile religioase, de condițiile economice și de corupție endemică, protestele s-au extins rapid și au primit o amploare neașteptată. În centrul acestor manifestații se află oameni din toate categoriile sociale, dar și mulți tineri, fulgerând cu priviri pline de frustrare și dorință de schimbare. Autoritățile iraniene, în încercarea de a stopa valul de nemulțumire, au recurs la măsuri dure, inclusiv intervenții militare și arestări în masă.
Sunt semne clare că situația s-a radicalizat și că regimul de la Teheran este într-un punct critic. La prezentarea acestor scene s-a adăugat protocolul vizual al unor scene de disperare, unde morgile sunt umplute de cadavre, iar sacii pregătiți pentru eventuale victime devin simbolul unei crize acute. În timp ce guvernul susține că protestele sunt „scântei izolate”, imaginea de pe teren spune altceva: o populație extrem de apatică sau disperată, care nu mai acceptă tăcerea și frustrările sale.
Context și imbolduri: de la moartea unei tinere la o frustrare de lungă durată
Protestele din Iran au fost declanșate de moartea unei tinere de 22 de ani, Mahsa Amini, după arestarea sa de către forțele de poliție morală pentru încălcarea regulamentelor stricte de vestimentație pentru femei. Moartea acesteia, în condiții încă neclare, a fost ca o explozie de nemulțumire, iar apoi s-a răspândit ca un incendiu rapid și necontrolabil. Nu a fost doar o reacție la un incident, ci o expresie a unei acumulări de nemulțumiri de lungă durată față de regimul autoritar, evoluția economică precară și limitele impuse libertăților personale.
De mai bine de un an, economia iraniană se confruntă cu o criză profundă, influențată de sancțiunile internaționale și de corupție, ceea ce a dus la creșterea prețurilor, inflație uriașă și scăderea nivelului de trai. Aceste dificultăți au alimentat nemulțumirea populației, iar omagierea victimei a fost scânteia care a detonat tot acest uragan social. În ciuda încercărilor regimului de a prezenta situația ca fiind una stabilizată, clar este că tensiunile au escaladat și că Iranul se află într-o criză destul de dificil de gestionat.
Ce urmează pentru Iran
Situația din Iran pare să fie în continuare una extrem de volatilă, iar oficialii sunt înlocuiți rapid în încercarea de a relansa controlul. În același timp, pentru mulți iranieni, scena de pe străzi devine simbolul unui punct de cotitură, dacă nu chiar de sfârșit al unei epoci, pentru o țară care timp de decenii a fost caracterizată de represiune și control strict al vieții civice.
Mult așteptată, poate, dar dificil de anticipat, va fi reacția internațională. Cu sancțiuni economice în vigoare și presiuni din partea comunității globale, Iranul trebuie să gestioneze această criză internă fără precedent, în condițiile în care maturitatea și solidaritatea socială sunt puse la încercare. Rămâne de văzut dacă, în final, această revoltă va duce la schimbări semnificative sau dacă va fi sugrumat de forțele statului, ca în alte episoade istoricice din trecut, sau dacă va marca începutul unei noi epoci, mai deschise și mai libere pentru iranieni.
