Jurnalista Emilia Șercan reacționează dur după declarațiile premierului Bolojan asupra plagiatului și conducerii miniștrilor
Scandalul legat de recunoașterea oficială a plagiatului și modul de gestionare a echipei guvernamentale românești continuă să fie în centrul dezbaterii publice. Jurnalista Emilia Șercan, cunoscută pentru investigările sale riguroase în domeniul academic, și-a exprimat recent nemulțumirea față de poziția premierului Ilie Bolojan, care, după recunoașterea faptului că plagiatul este, în viziunea sa, „furt”, a ales să nu demită vreun ministru implicat în astfel de situații, motivând decizia prin vechimea problemelor — „de 15–20 de ani în urmă”.
Declarații care aprind spiritele
Într-o intervenție fermă, Emilia Șercan a criticat dur abordarea premierului Bolojan, punând accent pe lipsa de fermitate și pe acceptarea tacită a unor practici neetice sau ilegale în rândul membrilor Guvernului. Ceea ce a stârnit cele mai aspre reacții a fost poziția premierului, potrivit căruia, odată trecut timpul, situațiile ar trebui să fie iertate sau, cel puțin, să nu afecteze conducerea executivului.
„Abia înțelesesem că, în civilizația politică actuală, chiar și plagiatul trebuie tratat ca o procedură normală dacă a trecut prea mult timp”, a comentat ironizant jurnalista, subliniind absurditatea unei astfel de opinii și, implicit, a modului în care autoritățile gestionează integritatea academică și etica în politică.
Contextul scandalului și reacțiile publice
De mai bine de un an, cazul plagiaților din academia românească a devenit un subiect incandescent, mulți foști sau actuali oficiali fiind acuzați de furt de idei și de încălcarea normelor etice. În acest context, declarațiile premierului Bolojan au fost interpretate ca o încercare de a calmează valul de critici sau, după caz, de a minimaliza gravitatea actelor de plagiat.
Jurnaliști, profesori, dar și membri ai opoziției au reacționat prompt, acuzând lipsa de responsabilitate a conducătorilor politici. Emilia Șercan a ieșit cu un apel la responsabilitate, cerând autorităților să trateze cu seriozitate astfel de probleme, indiferent de vechimea lor în timp.
Construirea unui model managerial responsabil
Mai mult, Emilia Șercan a subliniat faptul că, în momentul în care un lider politic face astfel de afirmații, acesta transmite un mesaj periculos despre cultura integrității în cadrul administrației publice. „Atunci când acceptăm plagiatul, chiar dacă vechi, ne asumăm o cultură a relativismului și a nepăsării față de norme. În loc să promovăm etica, încurajăm tăcerea și complicitatea”, a explicat ea.
Faptul că premierul Bolojan și-a justificat decizia de a nu demite ministrul Justiției prin vechimea problemei a fost văzut de mulți ca o lipsă de viziune și responsabilitate în gestionarea crizei de integritate. În plus, această abordare ridică semne de întrebare cu privire la modul în care conducerea politică tratează valorile fundamentale ale societății.
Ce urmează în condițiile tensiunii din mediul politic?
Reacția publică și mediatică nu s-a lăsat mult timp așteptată, iar în timp ce unele voci insistă pe necesitatea unor măsuri ferme împotriva plagiatorilor, altele continuă să susțină că problemele vechi trebuie încheiate, pentru a menține stabilitatea guvernamentală. Cu toate acestea, dezbaterea asupra integrității și responsabilității morale în conducere devine din ce în ce mai acută.
În ultimele zile, apar tot mai multe apeluri din partea societății civile pentru o reevaluare a politiciilor de selecție și sancționare în domeniul academic și politic, precum și pentru o reevaluare a rolului conducerii în promovarea valorilor etice.
Pe măsură ce scandalul capătă amploare și presa continuă să scrutinizeze declarațiile oficialilor, rămâne de văzut ce măsuri concrete vor fi adoptate. Într-o societate în care corectitudinea și integritatea sunt valori cardinal, declarațiile și deciziile conducătorilor pot fie să întărească încrederea publicului, fie să o compromită definitiv. Rămâne de urmărit dacă poziția premierului Bolojan va suferi vreo schimbare și dacă autoritățile vor decide să adopte o politică mai fermă împotriva acelor miniștri sau oficiali implicați în practici anti-etice, indiferent de vechimea acestora.
