Prăbușirea rețelei de aliați a lui Putin: Un tumult în politica externă rusă
Conflictul din Ucraina, inițiat de Vladimir Putin în 2022, părea la început o operațiune militară destinată să dureze câteva zile. Însă, la mai bine de un an de la începutul invaziei, războiul s-a transformat într-un impas devastator. Aceasta se dovedește a fi doar o parte dintr-un peisaj mult mai complex, unde rețeaua de parteneri internaționali pe care Kremlinul a construit-o în ultimele două decenii se destramă rapid.
Efectele războiului asupra poziției internaționale a Rusiei
Potrivit surselor, Putin a promovat întotdeauna ideea unui rol geopolitic puternic pentru Rusia, dând asigurări că țara va reveni pe calea gloriei istorice. Însă, în lumina recentelor provocări, inclusiv atacuri ucrainene asupra teritoriului rus, reputația internațională a Kremlinului începe să se clatine. În timpul războiului din Ucraina, Moscova a pierdut în jur de 1,1 milioane de soldați, o statistică alarmantă care subliniază costurile uriașe ale acestui conflict.
Se estimează că mare parte din rețeaua de aliați a lui Putin, deja fragilă, este pusă la încercare de acțiunile desfășurate de administrația Biden, iar crizele politice din țări precum Venezuela și Iran complică și mai mult situația. După ce liderul venezuelan Nicolás Maduro a fost capturat de SUA, iar Iranul se confruntă cu proteste interne semnificative, poziția Kremlinului pe scena internațională devine din ce în ce mai vulnerabilă.
Scenariile posibile și îngrijorările externe
Între timp, Kremlinul se află sub presiune și în Orientul Mijlociu, unde prăbușirea regimului lui Bashar al-Assad a lăsat un gol semnificativ în ceea ce privește influența rusească. Relatările recente indică faptul că Rusia a încercat să susțină guvernul de la Teheran prin furnizarea de arme, dar expertul în relațiile Rusia-Iran, Nikita Smagin, subliniază că „iranienii nu au iluzii despre ajutorul rus”, amintind de caracterul instabil al acestei alianțe.
Prăbușirea rețelei de aliați a lui Putin este replicată și pe plan intern, unde critici crescânde aduse conducerii ruse pun în lumină slăbiciunile sistemului. Un blogger militar pro-război, Maxim Kalașnikov, a comentat aspru: „O întreagă eră se apropie de sfârșit. Promisiunea că putem face asta din nou a eșuat”. Această reflecție evidențiază din ce în ce mai multe voci care contestă viziunea Kremlinului despre rolul său în lume.
O încercare de a răspunde provocărilor externe
Deși Kremlinul a încercat să minimalizeze impactul acestor evoluții, purtătorii de cuvânt ai administrației afirmă că acțiunile SUA împotriva Rusiei întăresc justificarea invaziei Ucrainei. Cu toate acestea, concluziile unor analiști sugerează că acest raționament nu are un fundament solid. Boris Bondarev, fost diplomat rus, afirmă categoric că relațiile cu partenerii precum Iranul sau Venezuela nu sunt altceva decât o fantezie politică: „Niciuna dintre aceste țări nu face parte dintr-un imperiu rusesc. Rusia, în încercarea de a demonstra că nu este singură, a creat o propagandă de proporții.”
Putin observă aceste desfășurări fără a interveni direct, lăsându-și subalternii să abordeze subiectele delicate. În ciuda umilinței resimțite, Kremlinul va căuta cu siguranță modalități de a-și reafirma forța, inclusiv prin teste de rachete hipersonice, potrivit semnalelor venite din partea unor oficiali de rang înalt.
Este evident că puterea rusă se află într-un moment critic. În lipsa unor soluții rapide și viabile, Putin va continua să jongleze cu un tablou internațional tot mai complicat, în timp ce își evaluează opțiunile într-un context global care se schimbă rapid. Indiferent de direcția pe care o va lua, nu există îndoieli că luptele din Ucraina vor avea ramificații strategice pe termen lung, atât pentru Rusia, cât și pentru partenerii săi din întreaga lume.
