2025 – Anul în care “amenințările” digitale s-au dovedit a fi mai mult o evoluție a aceleiași rețele de vulnerabilități vechi, decât o revoluție tehnologică. În loc să fie chițibușări de un sci-fi uitat, atacurile eficiente din cyberspace s-au bazat în mare măsură pe aceleași uși rămase întredeschise: conturi compromise, permisiuni excesive, oameni păcăliți să dea un click. Diferența majoră a fost, însă, viteza și eficiența cu care atacatorii pot opera astăzi, mulțumită tehnologiei AI, care a industrializat metodele de intrare, reducând echipe întregi la câțiva indivizi, cu performanțe de hacking aproape de nivel de producție de serie.
Războiul dintre securitate și amenințări s-a mutat în lanțul de aprovizionare software, unde compromisurile mici se pot extinde rapid și devastator. Campaniile asociate cu “Shai-Hulud” în ecosistemul npm au demonstrat cât de rapid se poate răspândi malware-ul: conturi piratate, actualizări legitime cu payload malițios și o propagare la scară de ecosistem, toate orchestrate eficient cu ajutorul AI. Automatizarea devine știință, identificând dependențe valoroase, generând și adaptând scripturi malițioase, în timp ce menține o aparență de normalitate în codurile publicate. O analiză tehnică dezvăluie că machine learning-ul și modelele de limbaj natural pot chiar “masca” aceste componente periculoase, complicând și mai mult eforturile de detectare.
Un alt exemplu relevant este cazul XZ Utils, descoperit în 2024, care a demonstrat cât de important este să ai mecanisme robuste pentru verificarea provenienței și revenirea rapidă la versiuni curate. Încrederea câștigată în timp, accesul obținut gradat și inserarea unei componente critice la momentul potrivit au făcut diferența între un incident gestionabil și o catastrofă pentru mii de sisteme.
Și în domeniul atacurilor de tip phishing și furt de identitate, AI a accentuat dificultățile, nu a simplificat atenția utilizatorilor. În 2025, această metodă a devenit o armă mai sofisticată pentru cei rău intenționați, mai ales în cazul dezvoltatorilor și celor care administrează conturi cu acces în CI/CD. Furtul unei simple parole sau a unui token poate duce la compromiterea unui lanț întreg de instalații și update-uri, iar reacțiile rapide trebuie să fie din ce în ce mai bine puse la punct pentru a evita dezastrul.
Rafinarea tehnicilor de inginerie socială a dus la mesaje mai naturale, mai convingătoare, suplinite de multiple variante generate automat. Combinate cu tehnici precum “push fatigue”, aceste atacuri pot da peste cap cei mai atenți utilizatori, testând limitele răbdării și ale vigilenței. În fața acestei realități, metodele clasice de autentificare, precum parola și codul de verificare, devin învechite și vulnerabile. În schimb, soluțiile precum FIDO2 și passkeys, care reduc suprafața de atac, se impun ca noile standarde necesare pentru menținerea controlului asupra datelor sensibile.
Extensiile, o altă sursă de vulnerabilitate, au demonstrat că “aprobarea” nu mai echivalează cu siguranța. Studiile din 2025 și început de 2026 arată clar că extensiile din Chrome Web Store și din alte magazine oficiale pot fi folosite pentru a exfiltra conversații sau informații sensibile, dacă permisiunile sunt acordate fără o analiză profundă. Aceste aplicații pot cere acces la toate datele, iar apoi pot fi vândute, modificate sau controlate de hackeri, în mod involuntar sau intenționat, după cum arată exemplele recente.
Controlul permis-urilor și verificarea constantă a actualizărilor devin, așadar, arme esențiale pentru utilizatorii și organizațiile care nu vor să cadă pradă acestor evoluții rapide. Într-un peisaj digital tot mai complex, a rămâne vigilent și a restabile aceste practici de apărare devine o necesitate vitală pentru securitatea cibernetică în 2026 și dincolo de ea.
