În contextul evoluției rapide a tehnologiei, utilizarea inteligenței artificiale în companii nu mai poate rămâne un simplu pas optional sau o soluție de moment. În 2026, tot mai multe organizații înțeleg pe proprie piele că riscurile asociate cu implementarea AI în fluxurile de lucru și securitatea datelor trebuie evaluate înainte de orice lansare. De la asistenți de cod, agenți executanți, până la automatizarea rezumatelor în email-uri și fluxuri de lucru conectate la baze de date sensibile, AI-ul s-a adaptat în medii cu grad înalt de complexitate, unde o scăpare sau o vulnerabilitate pot avea consecințe dezastruoase.
Securitatea AI devine o prioritate de top pentru liderii din domeniu
Dacă acum câțiva ani evaluarea riscurilor era adesea evitată sau redusă la verificări sumare, realitatea din teren a schimbat semnificativ această abordare. Un sondaj recent arată că 64% dintre liderii de companii spun că evaluează în mod sistematic riscurile de securitate ale uneltelor AI înainte de implementare, comparativ cu doar 37% în urmă cu un an. Decizia de a trata AI ca pe o componentă critică, nu doar ca un „patch” ulterioară, reflectă o conștientizare tot mai mare că aceste unelte nu sunt doar pentru sporirea productivității, ci și pentru garantarea integrității și confidențialității datelor.
Mai mult, în analiza globală privind tendințele în securitate cibernetică, se remarcă o creștere a așteptărilor ca AI-ul să devină principalul motor de schimbare în apărare, dar și o conștientizare a vulnerabilităților imense. Majoritatea respondenților, 94%, consideră că AI-ul va avea un impact dominant asupra modului în care se gestionează riscurile cibernetice în următorii doi ani, iar 87% afirmă că, în 2025, vulnerabilitățile legate de AI s-au întors în prim plan, fiind mai numeroase și mai complexe ca oricând înainte. În această ecuație, AI-ul accelerează atât apărarea, cât și atacurile, ceea ce impune companiilor un efort susținut pentru a rămâne cu un pas înainte.
Riscurile de scurgere de date și geopolitica datelor
Un aspect foarte serios al problemei îl reprezintă scurgerile de date din cauza utilizării AI. Într-un fenomen de inversare a priorităților față de anul trecut, expunerea neintenționată a datelor prin unelte precum Generative AI devine o temă majoră de îngrijorare. La momentul actual, multe companii nu se tem doar de atacuri externalizate, ci și de propria neglijență, de procesele interne care pot permite scurgeri sau utilizări neautorizate ale datelor sensibile.
Aceasta este însă doar o parte a ecuației. La nivel global, tensiunile geopolitice și preocuparea pentru suveranitatea datelor determină o schimbare profundă în modul în care companiile aleg să-și gestioneze infrastructura digitală. În Europa, de exemplu, un procent în creștere de companii optă pentru dependența de furnizori locali de cloud, pentru a evita riscurile legate de controlul asupra datelor de către actori străini. Potrivit unor analize recente, 61% dintre liderii din domeniul IT intenționează să crească această dependință, în încercarea de a proteja informațiile critice și de a rămâne aliniați cu noile contexte geopolitice.
Pe măsură ce tensiunile externe se intensifică, și scenariile de atac devin mai sofisticate. De la atacuri DDoS și campanii de influență până la fraude și furt de identitate, factorii de risc se diversifică semnificativ. În acest peisaj, companiile încep să includă în strategiile lor de securitate o componentă de intelligence asupra amenințărilor, dar și colaborări mai strânse între actori sectoriali și guvernamentali. Încrederea în tehnologiile AI trebuie să fie însoțită de o prudență crescută, de evaluări periodice și de planuri de continuitate bine puse la punct.
Construirea unei reziliențe solide în fața provocărilor AI
În ciuda creșterii conștientizării, realitatea din teren arată clar că multe organizații încă se simt nepregătite. Rapiditatea cu care AI-ul a fost implementat, adesea de echipe distincte și cu politici diferite, a generat lacune în controlul și evaluarea riscurilor. Soluția nu constă doar în raportări și evaluări teoretice, ci în setarea unor măsuri concrete și verificabile. În primul rând, orice integrare trebuie precedată de o evaluare de risc clară, care să răspundă întrebărilor legate de datele utilizate, accesul la acestea și măsurile de protecție existente.
Trecând peste simplele politici de acces, companiile trebuie să testeze scenarii complexe de prompt injection sau de exfiltrare de date, mai ales dacă solver-ul AI are permisiunea să execute acțiuni directe asupra infrastructurii critice. Limitat, izolat, cu politici stricte de audit și control, AI-ul trebuie tratat ca un „user” privilegiat, nu ca o componentă de încredere totală. Verificarea continuă, planurile de urgență și reducerea riscului de impact în cazul unor greșeli devin toate elemente esențiale pentru construirea unei reziliențe autentice.
Se poate observa clar că, în aceste vremuri de rapidă digitalizare și tensiuni în creștere, securitatea nu mai poate fi un element secundar. Companiile trebuie să-și adapteze strategiile, să investească în continuitate și în prevenție, și să înțeleagă că în jocul actual, AI-ul nu doar crește eficiența, ci și deschide uși către vulnerabilități pe care trebuie să le gestioneze cu maximă responsabilitate. Într-un an, lumea s-a schimbat radical – iar cine nu ține pasul poate plăti prețul și încrederea, și securitatea.
