Cătălina Andrieș a reușit să transforme trecutul comunist al Bucureștiului într-o experiență interactivă, adresată atât celor nostalgici, cât și celor interesați să înțeleagă mai profund această perioadă tumultoasă a istoriei României. Prin deschiderea primului muzeu dedicat comunismului din capitală, ea aduce laolaltă educația cu un vibe de „edutainment”, un concept aflat în plină ascensiune pe piața culturală autohtonă.
Un proiect născut din dorința de a informa și de a provoca reflecție
Ideea a fost alimentată de experiența ei de ghid turistic și de observarea faptului că mulți bucureșteni și turiști nu dețin o imagine clară despre condițiile vieții din timpul regimului comunist. „Era o întrebare care răsărea tot timpul: „Unde putem să vedem și noi ceva despre comunism, în afară de Palatul Parlamentului, unde nu ni se spune decât despre clădire?””, explică Andrieș. Astfel, din 2018 s-a conturat dorința de a crea un spațiu care să devină o punte între trecut și prezent, păstrând autenticitatea obiectelor și a poveștilor din acea perioadă.
După o pauză forțată de pandemia din 2020, proiectul a prins viață în ianuarie 2023, când a fost inaugurat muzeul, într-un spațiu mic dar gândit strategic. Ideasit ca un refugiu pentru istorie, muzeul devine acum o locație în continuă dezvoltare, unde exponatele nu sunt doar privite, ci și atinse, oferind vizitatorilor o experiență kinestezică. „Faptul că lucrăm cu istorie recentă ne permite ca unele obiecte să fie lăsate la liber, pentru că pot fi înlocuite”, precizează Andrieș, explicând modul în care gestionează uzura exponatelor.
Un muzeu pentru toate vârstele, cu accent pe educație și interactivitate
Interactivitatea este cheia succesului acestui proiect. Muzeul oferă o experiență multimedia, cu muzică de pe vinil, exponate tactile și chiar reenactări vizuale ale epocii. Această abordare diferită face ca vizitele, mai ales cele ale elevilor și profesorilor, să se transforme în adevărate sesiuni de învățare. „Majoritatea oamenilor sunt vizuali, foarte puțini sunt cei care învață auditiv iar cei mai mulți învață kinestezic”, explică Andrieș. De aceea, elementele tactile și audiogenetice sunt esențiale pentru a capta interesul generației tinere, adesea dezinteresate de prezentările statice ale muzeelor tradiționale.
Profesoarele și elevii se arată entuziaști, considerând muzeul o invitație excelentă pentru a completa lecțiile de istorie cu experiențe concrete și memorabile. În plus, vizitatorii pot face fotografii, îmbrăca uniforme sau chiar să testeze obiecte specifice epocii comuniste, precum haine sau tehnologii.
Provocări și perspective de dezvoltare
Deși muzeul are încă multe de arătat, cheltuielile pentru colecție și amenajare sunt considerabile. Aproximativ 70% dintre exponate au fost achiziționate din colecțiile private, în timp ce restul provin din donații sau au fost create de echipa sa. Andrieș recunoaște însă că, pentru o dezvoltare amplă, ar avea nevoie de spații mult mai mari și fonduri considerabile. În visul său, muzeul ar include străzi reconstituite, ateliere de croitorie sau tâmplărie, și chiar zone industriale, recreând astfel o atmosferă autentică și imersivă.
Pentru viitor, intenționează să dezvolte și zona de suveniruri, cafenele și spații pentru evenimente culturale, pentru a transforma muzeul într-un veritabil centru educațional și cultural. În timp, poate chiar și o adaptare a spațiului pentru a include și alte perspective ale vieții din epoca comunistă, de la cultură la alimentație, va face ca acest proiect să devină indispensabil pentru cei interesați de istoria recentă a Bucureștiului.
Cătălina Andrieș privește cu optimism și determinare înainte, convinsă că muzeul va continua să crească și să se adapteze, oferind tuturor o fereastră deschisă către trecut, în speranța că putem învăța ceva din lecțiile sale.
