Amenințarea agenților AI autonomi devine, din ce în ce mai clar, o problemă tot mai gravă pentru securitatea internă a organizațiilor. Experții în domeniul cibernetic avertizează că, până în 2026, aceste entități digitale vor reprezenta una dintre cele mai serii riscuri, în special dacă nu sunt gestionate corespunzător. În contextul presiunii acerbă pentru adoptarea rapidă a tehnologiilor bazate pe inteligența artificială, riscul cel mare nu constă doar în potențialele beneficii, ci și în capcanele ascunse ale unor soluții încă insuficient controlate.
Se estimează că, până la sfârșitul anului 2026, aproximativ 40% dintre aplicațiile enterprise vor integra agenți AI specializați, comparativ cu mai puțin de 5% în urmă cu doi ani. Astfel, organizațiile sunt puse în fața unui dilema: automatizarea și eficientizarea proceselor, pe de o parte, dar și riscul ca aceste entități digitale să devină vulnerabilități majore, dacă nu sunt monitorizate și controlate adecvat. Pe măsură ce aceste agenți devin mai sofisticați, ei pot fi folosiți, inadvertent sau nu, ca „insideri” digitali, având privilegii depline asupra datelor și sistemelor, aproape identici sau chiar mai mari decât cele ale angajaților umani.
De ce agenții AI pot deveni o vulnerabilitate majoră în securitatea internă?
Pe fondul transformărilor rapide, companiile caută soluții pentru a face față deficitului de personal specializat în securitate cibernetică. Agenții AI sunt priviți ca un răspuns rapid și eficient, fiind capabili să analizeze ore întregi de jurnale de securitate, să detecteze și să blocheze amenințări în timp real. Totuși, această tendință vine și cu riscuri majore de expunere dacă aceste entități nu sunt gestionate corespunzător. Problema majoră apare atunci când aceste agenți primesc acces extins la sisteme și date sensibile, fără o supraveghere strictă, ceea ce poate duce la scenarii de abuz sau compromitere.
Whitmore, șefa pentru Intelligence de Securitate la Palo Alto Networks, vorbește despre ceea ce numește „problema superuserului”. În esență, agenți AI autonomi cărora le sunt acordate privilegiile de administrator pot, fără să fie observați, să lege între ele sisteme și baze de date sensibile, acționând ca niște utilizatori privilegiați invizibili. O astfel de configurație extinsă devine o portiță deschisă pentru atacatori, în eventualitatea unui compromis, oferindu-le un control aproape absolut asupra infrastructurii digitale.
Agentul digital doppelganger – noua armă a hackerilor în era AI
Un alt scenariu alarmant pe termen mediu îl reprezintă apariția așa-numiților „doppelganger” digitali – agenți AI construiți pentru a prelua sarcini decizionale, precum aprobări sau semnări, care în mod normal ar necesita intervenția directă a conducătorilor. În teorie, aceste agenți ar simplifica și accelera procesele, însă dacă sunt corupți sau exploatați de hackeri, pot deveni arme periculoase.
De exemplu, un astfel de agent compromis ar putea aproba transferuri financiare imposibile, semna contracte fără control, sau influența decizii strategice majore în momente critice, inclusiv în tranzacții de fuziuni sau achiziții strategice. Predicțiile analiștilor arată că, până în 2026, o vulnerabilitate de tip „prompt injection” sau de „tool misuse” ar putea transforma un agent AI într-un insider complet controlat de către atacatori, capabil să șteargă backup-uri, să acceseze baze de date sau să compromită infrastructuri întregi, fără ca aceste activități să fie detectate la timp.
În experiența anilor precedenți, s-a observat deja modul în care AI a fost folosit de hackerii moderni pentru a amplifica atacurile. Folosind modele interne de limbaj, infractorii pot automatiza pași complexi și pot explora direct centrele de date interne ale companiilor, evitând infrastructurile tradiționale de atac. Această evoluție alarmantă a consolidat ideea că implementarea rapidă și, mai ales, nesecurizată a inteligenței artificiale poate crea un nou front de vulnerabilitate.
Din această perspectivă, experții subliniază importanța tratării agenților AI ca identități digitale, cu drepturi limitate, monitorizați constant și gestionati în cadrul unor politici clare. În lipsa unor măsuri stricte de supraveghere, progresul în domeniul AI ar putea conduce la o situație în care atacurile cibernetice devin și mai sofisticate, iar organizațiile să fie incapabile să țină pasul cu amenințările emergente. Într-un astfel de peisaj, responsabilitatea pentru prevenție și control devine vitală pentru securitatea digitală a fiecărei companii.
