Opinie de Cristiana Deca, expertă în securitate cibernetică și GDPR, CEO și cofondatoare a Decalex
Critica adesea ascunsă față de suprareglementare și tratamentul discriminatoriu aplicat firmelor non-UE reflectă, evident, mai mult decât simple nemulțumiri tehnice. Se discută despre o adevărată bătălie între diferite viziuni strategice și modele de putere, uneori diametral opuse. Europa nu mai poate excela pe baza vitezei sau volumului de date, ci prin norme, valori și acces la piețe. Acest stil de operare, deși costisitor pentru concurenții săi datorită necesității adaptării, este esențial pentru Europa pentru impunerea ordinei și stabilirea regulilor într-un peisaj digital controlat de altii.
De fapt, problema nu este dacă Europa reglementează excesiv – și nici nu ar trebui să se apere în fața acestei acuzații – ci dacă poate folosi reglementarea ca avantaj strategic pe termen lung împotriva concurenței globale, fără a sacrifica inovația și creativitatea.
Previziunile sugerează că până în 2026, Uniunea Europeană va intra într-o etapă de redefinire strategică profundă, stimulată de o realitate globală care nu premiază automat aspectul normativ, astăzi văzut ca standard de multe companii europene.
Referindu-ne specific la Strategia digitală a Europei, “Digital Omnibus”, acesta reprezintă un simbol al tranziției: UE își menține devotamentul față de protecția cetățeanului și recunoaște în același timp că fără a stimula productivitatea digitală și inteligența artificială, modelul său economic și social riscă să piardă credibilitate. Impactul acestei tranziții este dificil de anticipat.
În contextul dezbaterilor globale despre puterea digitală, UE stă atât în postura de creator al celor mai sofisticate sisteme de protecție a drepturilor digitale, cât și în cea de principal suspect de protecționism normativ în fața marilor săi rivali – Statele Unite, China și economiile emergente din Asia.
Relativ la acuzațiile frecvente de suprareglementare și discriminare a entităților americane sau non-europene, acestea nu sunt întâmplătoare și decurg din diferențe fundamentale în modelele economice și de business, precum și din alinieri geopolitice. Dilema contemporană stă în cine inovează primul fără reglementări clare sau cine reglementează înaintea inovației, dar este clar că reglementarea este esențială pentru impunerea unui anumit ordin pe piață și exercitarea puterii.
Europa între autonomie strategică și dependență tehnologică
Poziția UE pe scena globală este definită printr-un paradox: pe de o parte, securitatea – atât militară, cât și cibernetică – este strâns legată de relația transatlantică, pe când infrastructurile digitale critice sunt dominate de furnizori americani, limitând autonomia reală a UE în implementarea politicilor digitale.
În contrast, China a adoptat o strategie de autonomie tehnologică rapidă, cu un control centralizat asupra datelor și un cadru legislativ orientat spre agilitate și scalare, obținând un avantaj clar în inteligența artificială la nivel industrial. Europa se confruntă cu necesitatea de a echilibra principiile GDPR într-un context dominat de volum și viteză de procesare a datelor.
Diagnosticul Draghi: IA este esențială pentru supraviețuirea modelului social european
Analiza coordonată de Mario Draghi oferă o perspectivă realistă și profundă asupra capacității Europei de a rămâne competitivă într-o economie globală transformată de tehnologie, demografie și geopolitică, subliniind problemele structurale ale Uniunii și mutând discuția de la aspectele juridice la cele existențiale. Uniunea se confruntă cu o criză duală: una a forței de muncă și alta structurală, alimentată de scăderea demografică și competiția pentru talente la nivel global.
