Daniel David și-a înaintat demisia din rolul de Ministru al Educației.
Acesta a declarat: “La exact un an de când am fost invitat să ocup postul de ministru al Educației și Cercetării (22 decembrie 2024), am solicitat premierului să mă elibereze din această funcție, prin demisia pe care am depus-o la cabinetul acestuia. Demisia mea a fost confirmată recent. Am dorit ca plecarea mea să fie una prietenoasă, la fel cum a fost și colaborarea noastră.
Deși nu sunt un politician, am preluat poziția de ministru al Educației și Cercetării cu convingerea că, în clipele dificile cu care se confruntă țara noastră, responsabilitatea publică trebuie să primeze față de orice confort personal sau profesional. Pe tot parcursul mandatului, am încercat să-mi îndeplinesc atribuțiile cu rigurozitate, onestitate și respect pentru oameni și pentru instituțiile statului. În acest moment, simt că datoria mea a fost îndeplinită. Nu am ales vremurile în care trăim, nici problemele acestor vremuri, ci doar modul de a le gestiona. Reformele pe care le-am inițiat, deciziile pe care mi le-am asumat și mecanismele instituționale pe care le-am pus în mișcare conform Raportului QX – Întrebări (Q) relevante pentru a găsi soluții eficiente prin care să înfruntăm Necunoscutul (X) prezentului și viitorului – pot continua fără prezența mea în această funcție. Mandatele au o anumită durată, iar instituțiile funcționează întotdeauna, indiferent cine le conduce temporar. Acepțiunea mea este clară: anul ce a trecut a fost dificil, deoarece am ales să rămân acolo unde ar fi fost mai ușor să plec! Am menținut un curs corect în vremuri de presiune și am optat pentru responsabilitate în locul abandonului. Peste ani, cred că aceasta va fi recompensa pentru educația și știința țării.
Îmi motivez plecarea prin demisie foarte simplu și nu se ascund alte motive după ea: niciodată nu am urmărit o carieră politică, ci am acceptat temporar postul de ministru (23 decembrie 2024 și 23 iunie 2025) pentru a oferi sprijin țării noastre și sistemului nostru de educație și cercetare în perioadele de criză prin care au trecut. Acesta este ultima retragere, decizia mea este definitivă!
Un alt motiv pentru care am optat pentru demisie este sentimentul că, dacă aș rămâne mai mult, mi-aș periclita reconectarea cu profesia mea (eu mă consider în primul rând un psiholog!). Sunt de acord că bugetul pentru anul 2026 să fie definitivat de ministrul care îl va gestiona, așa cum am convenit cu premierul de la preluarea celui de al doilea mandat. Deși am ajuns să înțeleg și să apreciez rolul politic, alegerea mea este acum cea profesională! Misiunea mea este de a aduce contribuții valoroase pentru țara mea în timp. Rămân implicat în dezvoltarea unei Românie moderne prin educație și știință și în cazul unor crize viitoare, factorul politic știe unde mă poate găsi. Dacă mi se recunosc competențele, nu voi ezita să ofer ajutorul meu.
Au fost momente pe parcursul mandatului în care mi s-a cerut să demisionez în mai multe rânduri, în special de către partidele din opoziție și unele organizații sindicale, ca răspuns la opțiunile mele euroatlantice din primele zile de la numire, dar și datorită faptului că reformele pe care le-am inițiat sunt paradigmți ce schimbă sistemul. Însă m-am angajat că voi renunța la poziția de ministru numai (1) printr-o acțiune a Parlamentului, (2) la cererea Premierului, în special dacă feel că nu se implementează în mod corespunzător Programul de Guvernare sau (3) prin decizia proprie, de îndată ce voi considera că asta nu va pune la risc educația, cercetarea sau țara. Cred că acum riscul este minim: (1) țara noastră urmează o cale stabilă, (2) sistemul de educație și cercetare a trecut deja prin criza fiscală și bugetară, fără ca oamenii să fie nevoiți să-și piardă locurile de muncă sau salariile, acum fiind pregătit pentru continuarea reformelor și pentru dezvoltarea viitoare, iar (3) marile reforme derivate din Raportul QX sunt fie (a) adoptate, fie (b) în curs de adoptare sau (c) already fiind dezbătute în spațiul public, nu mai pot fi ignorate.
Nu am avut ocazia sa conduc ministerul într-o perioada cel puțin relativ normală. Dar este adevărat că dacă ar fi fost vremuri normale, nu sunt sigur că aș fi acceptat această sarcină de ministru. Am navigat cu „corabia” educației și cercetării printr-o furtună politică (în primul mandat) și o criză fiscal-bugetară (în al doilea mandat), expunându-ne continuu riscurilor de a ne prăbuși politic sau financiar, am înăsprit-o prin aceste încercări (prin reformele inițiale) și am trasat cum ar trebui să fie consolidată și pe ce curs să navigheze (prin Raportul QX). Ieșind din furtună, suntem acum deja sub paradigme mai moderne și suntem pregătiți pentru modernizare la scară largă, inclusiv pentru resursele financiare ce pot intra acum în sistem prin mecanisme sănătoase.
După cum am declarat în diverse situații, anul 2025 este probabil cel mai greu și periculos an pentru țara noastră după Revoluția din 1989 (am numit acest an „anul Hidrei”). Dacă în prima jumătate a anului 2025, am fost confruntați cu o criză politică majoră (referitoare la alegerile prezidențiale – deci la cel mai înalt nivel de stat), în condiții economice austere, din a doua jumătate a anului 2025, ne-am confruntat cu o criză fiscal-bugetară, cu riscul blocajului țării. Au mai fost ani dificili pentru țara noastră, atât din puct de vedere economic, cât și politic, însă, în 2025, crizele interne economice și politice vin împreună, pe fondul unui război la granița țării, al atacurilor hibride asupra țării și al crizelor internaționale legate de restructurarea ordinii mondiale. Am traversat împreună cu guvernul într-un singur an șapte moțiuni de cenzură și una simplă (pe educație), evidențiind caracterul excepțional și periculos al acestui an. Într-un astfel de context, rolul Ministerului Educației și Cercetării este crucial pentru a contura o societate rezistentă prin cunoaștere. După cum am afirmat înainte, Ministerul Educației și Cercetării este cel mai important minister al unei țări, deoarece aici se generează cunoașterea prin cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) și apoi se diseminează prin educație, fiind folosită de toate celelalte domenii pentru a crea o societate bazată pe cunoaștere, cu impact pozitiv asupra bunăstării și a calității vieților noastre. În plus, este antidotul vremurilor noastre față de atacul pseudocunoașterii împotriva civilizației și a democrației. Prin urmare, integrarea celor două domenii este esențială pentru a ne dezvolta ca o societate bazată pe cunoaștere, care contribuie la bunăstarea noastră personală: (1) fără cercetare, devenim o colonie științifică/tehnologică; (2) fără educație, devenim o civilizație subjugată obscurantismului. Ca ministru, am identificat analfabetismul funcțional ca inamic principal și l-am combătut direct (prin măsuri de reducere a acestuia) și indirect (prin sporirea calității educației), inclusiv prin incluziunea acestuia ca risc de securitate națională în Strategia Națională de Apărare a Țării!
