Magistrații de vârfa sistemului judiciar din România, cei care conduc instanțele și le reprezintă, par să fi pierdut orice simț al realității și să manifeste o nesimțire extremă. Nu toți, ci doar cei aflați în poziții de conducere, care vorbesc în numele întregului corp profesional. Asta înseamnă, în esență, să nu-ți pese de nimeni sau de orice altceva, să te consideri îndreptățit la tot ce ceri.
Două exemple recente evidențiază această atitudine a magistraților. În ziua unei întâlniri importante la Cotroceni, parlamentarii au anunțat că își doresc și mai mulți bani. În ciuda scandalurilor legate de pensiile speciale, sporuri și restante, instanța supremă a solicitat oficial o majorare salarială, considerând că merită. Activitatea lor, care trebuie să țină cont de constrângerile economice ale țării, nu pare să-i intereseze, iar cererea de creșteri salariale a fost făcută fără niciun fel de jenă.
În cadrul unui acord pentru stabilitatea și funcționarea justiției, Curtea Supremă, condusă de Lia Savonea, a solicitat suplimentar două privilegii. De mai mulți ani, există dezbateri despre diferențele de salarizare pentru judecători cu experiență și vechime similare, dar care au responsabilități sau încărcătură de cazuri diferite. În loc să caute soluții echitabile, magistrații pot alege alte metode, precum redistribuirea posturilor sau folosirea tehnologiei avansate, inclusiv inteligență artificială, pentru redactarea hotărârilor. În condițiile în care România se află într-o criză economică, cererea de majorări salariale pentru magistratură, fără reforme structurale ale sistemului, este considerată o aberație.
Apoi, un alt gest de nesimțire a fost plângerea penală depusă de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) către Parchetul General împotriva vicepremierului Oana Gheorghiu, pentru declarațiile sale referitoare la pensiile speciale ale judecătorilor, precum și pentru argumentele folosite de CSM în motivare. Această acțiune denotă o atitudine intimidantă și autoritară, ca și cum magistrații s-ar vedea deasupra legii și ar putea face orice fără a fi răspunzători. Înalta Curte a fost acuzată de sedințe care favorizează corupții sau magistrați îndoielnici, în timp ce președintele țării afirma doar că astfel de acțiuni transmit un semnal negativ pentru societate.
Cu toate acestea, sistemul judiciar pare să acționeze dintr-o mentalitate suveranistă și anti-reformă, considerând că nimeni nu trebuie să se pună în calea sa sau să ceară responsabilitate pentru comportamentul său. Astfel de manifestări și solicitări de creșteri salariale arată o lipsă acută de responsabilitate și un comportament de tip „totul mi se cuvine”.
