În România, legislația face o diferențiere între parteneriatele public-private (PPP) și concesiuni, spre deosebire de alte țări europene, ceea ce ar putea duce la excluderea unor proiecte de succes din categoria PPP sau la imposibilitatea accesării anumitor surse de finanțare pentru concesiuni, conform avocaților consultați de G4Media.
În practică internațională, concesiunea este adesea considerată o formă de parteneriat public-privat. Însă, în România, legea diferențiază strict cele două, având ca criteriu sursa principală de venituri a companiei private: dacă peste jumătate din venituri provin de la stat sau autoritate, proiectul se califică drept PPP; dacă veniturile sunt generate de utilizatori, proiectul se consideră concesiune.
Simplificat, în România, parteneriatul public-privat implică finanțare și plăți din partea statului pe durata proiectului, în timp ce concesiunea presupune exploatare cu riscul partenerului privat, care obține venituri din utilizatori.
Această clasificare strictă limitează în mod nejustificat conceptul de PPP. Avocatul Ramona Pentilescu afirmă că această delimitare pe baza sursei veniturilor poate exclude artificial anumite proiecte considerate de succes în alte țări, precum infrastructură aeroportuară, portuară, noduri de transport intermodal, proiecte în domeniul energiei sau proiecte sociale, precum săli de spectacole, stadioane sau baze sportive.
De exemplu, în prezent, în România sunt implementate proiecte de tip PPP sub forma concesiunii, precum serviciul de alimentare cu apă și canalizare în București.
Expertul Oana Bădărău explică faptul că această diferențiere în legislație poate cauza dificultăți la obținerea finanțării pentru anumite proiecte, deoarece în alte țări concesiunile sunt considerate o formă de parteneriat public-privat. Facilitățile de finanțare oferite în cadrul proiectelor PPP, precum fondurile suverane, fondurile de investiții sau fondurile de pensii, se aplică doar pentru PPP-uri în sens restrâns, nu și pentru concesiuni.
În domeniul transporturilor, unde PPP-urile sunt cel mai frecvent utilizate în Europa, concesiunile sunt considerate un model de succes. Grecia, de exemplu, a folosit concesiuni pentru proiecte majore de infrastructură, precum aeroporturi și autostrăzi. În România, autoritățile locale au aplicat modelul concesiunii pentru proiecte precum parcarea subterană din Piața Universității, însă la nivel național, proiectele rutiere sunt adesea realizate prin achiziție de lucrări, cu finanțare externă rambursabilă sau nerambursabilă.
În concluzie, avocații susțin că această interpretare juridică strictă în România limitează posibilitățile de finanțare și complică implementarea unor proiecte mari, care în alte țări se desfășoară mult mai simplu sub umbrela largă a parteneriatului public-privat, incluzând și concesiunile.
